Glosar tehnic stații de epurare

Tehnologie de epurare biologică în care microorganismele cresc aderate pe suporturi plastice (biofilm fix), cu aerare continuă. Simplă, robustă, debit constant.

Oxigenul necesar pentru oxidarea chimică totală a substanțelor organice și anorganice din apă. Include și materia non-biodegradabilă, spre deosebire de DBO5.

Document tehnic emis de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții (INCD URBAN-INCERC) care atestă aptitudinea de utilizare a unui produs în construcții în România.

Cantitatea de oxigen necesară microorganismelor pentru a descompune materia organică biodegradabilă din apă în 5 zile, la 20°C. Indicator principal al poluării organice.

Standard european pentru stații mici de epurare prefabricate până la 50 PE. Definește teste de rezistență, randament de epurare, marcaj CE obligatoriu.

Bazin etanș subteran de decantare și fermentare anaerobă a apelor uzate menajere. Spre deosebire de stația de epurare, NU realizează tratare biologică completă.

Totalitatea particulelor solide (organice și minerale) aflate în suspensie în apă, reținute prin filtrare la 0.45 μm. Exprimate în mg/l.

Biomasa de microorganisme (bacterii, protozoare) în suspensie care descompune materia organică din apă prin respirație aerobă. Principiu de bază SBR.

Unitate standardizată de măsură a încărcării organice a apelor uzate: 1 PE = 60 g DBO5/zi și aproximativ 150–200 l apă/zi, conform EN 12566-3.

Tehnologie de epurare biologică cu nămol activ care operează în cicluri secvențiale, umplere, aerare, decantare, evacuare, în același bazin.